la fiecare amurg
buzele-mi sunt roșii
mă hrănesc din umbră de lup
coamă flutură dinspre mare
gheare se trag
din rădăcini

prin piele îmi ies
haite

pe crescătorul de cuvinte
îl urmăresc
de o vreme

ele sunt albe
albe și cârlionțate
când le strig pe nume
mă lepăd de fiori

mă văd pândind turma
ochii îmi sar scântei
pârâu
se face limba

abia apucă să spună
când le mușc de gât
am buzele roșii

ochii îmi sticlesc

(26 august 2011)