N-aș vrea să te văd plângând în urma mea
Căci n-aș suporta durerea.
În fața mea ți-ai dezvăluit inima
Și eu...eu am țesut pe chipul tău dezamăgirea.

Lacrimi calde îmi ard pieptu-mi gol
Pretutindeni e amintirea ta și al tău dor.
Aș vrea să mă pierd în lumea infinită ușor,
Dar nu pot...nu pot căci stelele se sting și mor.

Ochii tăi, o mângâiere dulce, clipe petrecute-n doi
Toate s-au dus, nu vor veni înapoi
S-au risipit prin abis și-au curs multe ploi...
Și iubirea s-a stins, dar încă e cenușă în noi.