vreau să prind munții

și să îi întorc

așa cu vârfurile în jos

nimic nu m-ar putea depăși

norii soarele orizontul par doar

voal colorat prins între cer și pământ

acum îmi e tare dor de mine

și-mi pare rău că mâinile astea

nu pot naște miracole sunt

dureros de umane

mămăiță

nu am bătături în palme

și nici picioare zgâriate pe drumuri

viața mea e un șarpe care se mușca de coadă

când ma voi îndepărta atât de mult de lume

două bătăi rare vor sta între noi

atunci sper ca moartea să nu bată la ușă

să nu strige

doar să treacă neobservată peste trupul meu

ca și când am fost ceea ce Dumnezeu

a plănuit pentru mine.