îmi zîmbești ștrengărește și zici
dacă vreau eu, chiar acuma,
în miezul apusului se va face dimineață
și pantofii aruncați după ușă
ar lua-o la fugă fără picioare

și-atunci ai să pășești vesel
prin sala oglinzilor
și n-ai să te vezi decât pe tine,
fără pantofi,
în rest cu de toate,
care nu ți-au trebuit niciodată,

greșit început, tinere,
degeaba schimbi cifrele
pe cadranul ceasornicului,
ai o cioară neagră deasupra capului,
semn că e seară.