urcăm muntele Rarău
în iarna de pe platoul pustiu
viscolul a stat
pulberea zăpezii arde în soarele de
ianuarie

...și rup cetina din prăpastia umbroasă
nimic nu mai e decât lumina
încheindu-și pe spinările omătului neatins
cursa infinită în cerc
ultim cerc...

...și aștern cetina verde pe zăpada
pat virginal
facem un culcuș
șoptesc un culcuș...

...și așez în preajmă lăute
să ne bucurăm...

...și fac și-un foc
un foc iute
și-o punte peste râul ascuns între sălcii...

...vulturul se rotește în seninul zilei calculând...

...și întreb precaut:

"ți-e frif?...
frig?..."