agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-17 | |
La capătul puterilor, părăsit de toți, umilit, mințit, trădat
Voi sta în șezlong pe verandă și voi privi munții. Un abur albastru Plutește peste zăpezi, spintecat de soare. Soare pe gheață, Soare pe piatră, soare peste păduri, soare în văile tainice Unde curg râuri. Îmi amintesc bine. Urcam crestele, Mă cățăram pe pereții abrupți, legat de coardă, și culegeam rododendroni Ce forță aveam; auzul, văzul, simțul tactil, cât de vii erau toate Și acum tac obosite. Mușchii mei cum zbârnâiau, ca un motor cu reacție, Pielea mea fremătândă cum strălucea. Eram o sălbăticiune ageră, Într-o carcasă perfectă. Făceam foc lângă micul lac glaciar, Înotam în apa rece și simțeam că mă nasc din nou, Priveam caprele negre și îmi păreau vietăți din alte lumi, Mai curate, mai blânde. Mi-l amintesc pe prietenul meu Radu Anton Roman. Era un leu rătăcit în golul alpin, Era un ghepard printre jnepeni și ienuperi. Privirea lui verde Ne încălzea. Ființa lui avea ceva din răcoarea muntelui, Din splendoarea gheții. Dar acum s-a dus. Sub giulgiul alb Părea învelit în zăpadă. Părea că plutește în apa lacului, Încoronat cu rododendroni. Acum s-a dus. Toate s-au dus. La capătul puterilor, părăsit de toți, umilit, mințit, trădat, Voi sta în șezlong pe verandă și voi privi munții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate