iluzie efemera

cand amintirile-mi inod
printre copiii cei sarmani
vad o fetita cat un nod
ce are numai cativa ani

oricand privirea mi-o arunc
din intamplare catre ea
pe fata blanda a astui prunc
vad chipul tau iubita mea

ma-ntreb uimit de-un gand furat
de unde-atata-asemanare
cu chipu-ti gingas si curat
de parca-i pura-ngemanare

ca-n ochii ei cei minunati
strafulgerand seninatatea
vad parca zorii-ncununati
intr-un noian de nestemate

erai candva ,ai fost demult
dar astazi daca nu mai esti
doar amintirea mi-o ascult
ca despre-o zana din povesti

doar chipul tau ramane aici
sculptat in suflet pe vecie
desi nu esti printre cei mici
eu ti-l pastrez ca in pruncie

cum tu te-ai dus odorul meu
sa-nobilezi alt colt de rai
in suflet te pastrez mereu
cu chip de inger cum erai