Tinerețea e un fruct zemos din care muști cu poftă.

Cînd ești tânăr crezi că ți-e dat să stăpânești
Adevărul, Orizontul, Perfecțiunea, Împlinirea
Și alte asemenea ținuturi ale făgăduinței.

Mănânci cu poftă din fructul tinereții,
Crezi că doar ție îți e dat să muști din
fructul acesta fermecat.

Cerul și Pământul îți împrumută
Energiile
Aerului și ale Mineralelor.
Începi să zbori ca un înger( Doamne! Ce înger nevinovat!)
Peste lume, peste ape, peste lucruri,
Peste ordine și dezordine,
Peste animale și plante,
Peste bucurii și plăceri,
Peste războaiele văzute și nevăzute,
Peste păcate, peste zgomotul infernal al fricii,
Peste nopți, peste zile,
Peste îndoieli, peste fermecătoare și ciudate iluzii,
Peste neodihna visului,
Peste insulele mereu noi ale prieteniei.

Apoi te oprești. Cobori ca o pasăre frumoasă și puțin obosită
Lângă o poartă de piatră, cu o boltă de stele, niște diamante vii.
Nimeni nu îți spune de ce tocmai acolo trebuie să te oprești,
Ți se deschide, dar nu găsești înăuntru
Nici hrană, nici apă,
Ci doar întrebări.

Pleci mai departe, aripile tale frumoase, de înger te duc spre înalt.
Spre Gând.
Descoperi atunci cum te arde Focul căutării, cum te mângâie Apa.

Începi să îl cauți pe Cel Unic.
Ți-e imposibil să rămâi pe loc.
În căutarea Celuilalt
Străbați kilometri de vise, urci până la lună, te piezi între stele,
Aproape că te îneci în mulțimea de fluturi multicolori.
Câtă nevoie de Celălalt ascunzi în această căutare fremătătoare!

Tinerețea e un fruct zemos și dulce.
Mănânci și crezi
Că aceasta îți este hrana
Până la sfârșitul zilelor.

Ți se poate întâmpla să îți găsești printre ființele lumii
Perechea.
Ființa aceasta numită Pereche
Te însoțește în căutările tale nebune printre sensuri.
Perechea îți este cântec, ea te învață Raiul.
Perechea îți spune că se gândește la tine
Ca la un cer albastru răspândit peste lume.

Perechea îți dă Adăugirea, bucata aceea inefabilă de curcubeu
Care îți lipsește din inimă.
Perechea te mângâie, te adoră, te visează.
Perechea se lasă mușcată de Durere în locul tău.
Iar tu simți că lumea nu se poate termina, că nu are cum să se termine
Atâta vreme cât ființa aceasta numită Pereche
Îți sărută umbra.

Tinerețea e un fruct zemos din care muști nebunește.
Inima ta de înger - curcubeu, curată,
Construiește Memoria Fericirii Perfecte
Cu atâta ușurință
Încât crezi că niciodată nu vei bea lacrimi sărate
Din fântâna tristeții.

Tu ești îngerul meu - curcubeu,
Eu sunt îngerul tău - curcubeu.
Iar între noi fructul acesta numit Tinerețe,
Spre care privim, de o vreme, ca spre un tablou
În care se întâmplă atâtea fără știrea noastră.

Un fruct minunat – Tinerețea,
O perpetuă ceartă cu sinele nostru - resturile ei.
Întinde mâna, eu încă îți sunt Perechea aflată demult,
Cuprinde-mă.
Buzele mele îți vor da puterea luminii.
Nu te feri, uită teama.
Fructul acesta zemos numit Tinerețe
Din palma mea
Se naște cu dor pentru tine
În fiecare clipă.
Mușcă din fructul acesta zemos.
Privește-mă.