Tristețe de copil uitat acasă
Plângând cu ochii de matur
Ai mortului ce stă pe masă
Și-i fac luminile contur.

Durere aprigă, dar scurtă
Ce se preschimbă-n agonie
Jelanii care nu se-ascultă
Și voci ce nimeni nu le știe

Bărbat care’i aproape mort
Și mort, e ocolit de oameni
Femeie care s-a trecut
Dar încă vrea vise, și himen

Gânduri ce pier și-s nerostite
Lăsând inert sufletul putred
Și sentimente ruginite
Ce pâlpâie în trupul șubred

Si excedați de-acea rugină
Ca niște pești cu burta sus
Tânjim în noapte la lumină
Și la scânteia ce s-a dus

Tristeți de noapte, ce se lasă
Ca o suflare efemeră
Pe oameni ce cu greu se culcă
Și care dorm, dar nu mai speră