mișcă pendulul amorțit,
sub ape, ape de se-nchină
frumosul chip,
de cretă albă-n vîrf,
rostit pe o ovală mandolină.

trezeste clipa
ce se-adună,
sub pliurile fustei sale,
culege samburii de vreascuri lipsă,
sub cîntul cremei de aseara.

alunga zumzetul și piatra de rubin,
concavă,
zambește-n romb,
și-n fir de iarbă,
întinde-te suavă.

mișcă în sus și-n jos
oamenii,
să se amestece culorile bine pe
ei,
cum uneori țipă prea tare
unele,
de doare ochiul lumii
potrivindu-i