camera ascunsă cu grijă pozează în întuneric
garduri copaci tobogane și aburi labele calcă
petale de iasomii și urme de vopsea albă
capul abandonat ar vrea să intre când și când
în contact cu cineva
lemn uscat aer sau o palmă
un nume înfipt bine în piatră inspiră adânc
în noi
șapte cântece sau puțin mai mult scot privirile
șapte ceruri sau puțin mai mult cad în ochi
întind mâna așteptând să fie umplută
cu apă limpede
două suflete se unesc
un lătrat prelung se aude în fața unui bust
imens și umed...