Ascult o melodie,
Intru in melancolie,
Am mai ascultat-o dar anii au trecut,
Si doar acum imi dau seama de timpul cel pierdut.

Parca ieri stateam cu cate-o bunica,
Visam la iubiri,cum eram mai mica,
Visele erau temporare,
Nu puteam sa iubesc la varste fara culoare...
Dar nu pot zice ca acum m-am maturizat,
Viata inca nu mi s-a colorat,
Mai imi trebe inca o mie de culori,
Ca sa pot creste si sa-mi treaca iar fiori.
Dar timpul va trece si ma voi uita in urma,
la ce-am lasat,
Nimic regretat.
Caci pe baza unui pastel,
Am construit un castel.
Sa va zic cu inteles,
Ca nu prea am de ales:
Pastelul este caramida cu care cladesti,
Orice vis, orice iluzie, orice lucru iti doresti,
Iar castelul imperiul meu de fantezii,
Imperiul,casa in care voi trai,
viitorul meu.
Dar imi voi da seama prea tarziu de timpul pierdut,
Timpul cel trecut.