nu-mi place să vorbesc despre moarte
mai bine scriu despre pietre
ori despre firul de iarbă
din pumnii micuței,
cu ochii închiși aștept lutul să crească
îl pipăi încet să văd până unde,
cioplesc apoi cu dalta, sânii să-i țipe
și coca din copaia bunicii mai are puțin
fetița din umbră mai coase
un călcâi
aici nimeni nu moare, doar eu
dorm noaptea cu o clipă
mai mult
și în clipa aceea
aprind un băț de chibrit