Deschide-ți palma să te ningă blând,
să-ți caute suflarea și să o treacă-n zbor,
Cum liniștea se trece-n sămânța germinând
Cuprinsul tainei dintr-un semn – fior.

Deschide-ți palma să te ningă greu !

Întoarce-te cu fața spre ningerea din rai –
- Lumina lui să te cuprindă lin,
Cum se pătrunde visul de gânduri ce nu ai
în trecerea ascunsă din zbatere-n destin.

Deschide-ți palma să te ningă iar !

Cuprinde-te în clipă și treci cu ea-n amurg,
Să-ntemeieze noaptea acolo unde nu-s
nici clipe care trec, nici toate câte curg,
Ci toate ce se–nalță-n cuprinderea – de – sus.

Deschide-ți palma să te ningă acum !