foc viu

între ziduri cineva strigă cineva moare
jarul din gura ta patimi fără har mistuie
unitatea cărnii plesnește la-ncheieturi țiuie
falezele-și sar din forme și se aruncă în mare

luna caută găuri în nori ochiul veghează
din bornele ce păzesc râul se uită
la mine și râde îngerii din capăt de rază
au mișcări ca unse cu unt ca flacăra mută

câmpul înalt de porumb îți foșnește pe frunte
pelerinii aprind ruguri de jertfă pe munte
lupii năvălesc prin pereți gata să sfâșie

se-nghesuie se plâng se grăbesc dau din coate
dilemele explodează sângele gâlgâie
orice fărâmă de foc viu moartea socoate