a luat forma unei frunze ruginii
bătută de vântul și de furtuna
unei nopți de octombrie târzii
a căzut stinghera pe aleea ta
s-a lipit de tocul pantofului tău
dar în grabă tu privind înainte
ai purtat-o mult te-a însoțit mereu
s-a descompus în timp
nevăzând-o
pierzând din ea bucăți pe traseu
într-un târziu s-a desprins
a vrut să zboare ca un compromis
și tu decis ai făcut
un pas înainte destins
relaxat ușurat și evident mai curat
ea cu scheletul zdrobit s-a prăbușit
n-a mai zburat dar nici n-a murit...