gâtul firav înălțat dintr-un cuib
poarta de fier a casei, ascuțită în sus
sau batista în care-am dus un gândac rupt înapoi în iarbă
gândindu-mă cum s-ar chinui mai puțin
și-a dispărut undeva

am întrebat odată pe unde ies copiii și Trica s-a uitat în jur căutând
a luat o păpușă de porumb cu părul roșu, de pe masa de vară
și-a mai trecut puțin timp învârtind-o în mână

e fâșia de-oglindă care habar nu ai când și cum se-nvechește
argintul căzut pe la colțuri, seringi
pe care începi să le aranjezi în formă de mobilă

cândva primeam o bătaie bună doar pentru că schimbam ordinea lucrurilor
te uiți la umbrela în care ai vărsat șoricei albi și se-nvârte ca un sfredel
motanul Lipici e bătrân, nu lasă libelula din gură
își mișcă doar capul în cerc

pentru că nu poți fi lovit de perete să-ți clănțăne dinții decât dacă ești într-un glob de cristal
ninge liniștit
lângă biserica rusească
o alee cu pomi ale căror crengi se unesc, deasupra o flecăreală veselă
face mănunchiuri de raze