nu vreau nimic din ce nu îmi aparține
nu vreau nici măcar o consoană
o boabă de grâu
sau un bilet de tren numai dus
nu vreau nici măcar o noapte
un cer, o groapă comună
nu vreau nici măcar o piatră
nici măcar un râu
nici măcar o broască

mi-e bine așa
îmi ajunge umbra
îmi ajunge noaptea
imi ajunge lătratul câinelui
îmi ajung sânii cerului prăvaliți peste mine
și oasele lui crescute din cerbi
plapuma pusă pe gură
piciorul apăsat pe grumaz
cucuta turnată în vene
femeia nebună ce plânge înscrisuri

mă uit la mine
și mă văd ciob dintr-un lut gata să lingă din resturi
gata să bea un kil de poșârcă cu cel de la colț
să doarmă în oglindă cu luna
mă uit la paltonul din cui
de parcă ar fi un mâine ucis,
am o ușă
pe care o bat în cuie să nu intre

în rest,
îmi e bine