Pe străzi în cabriolete suave
Trec îngerii toamnei sublimi și rasați
Trec îngerii cai cu îngerii doamne
Pe șira spinării a mii de bărbați

Jumătate toamnă jumătate copac
Mă las jefuit de frigul primar
Și gândul lumină și gândul opac
Se nasc din același homuncul fanar

Mă iau de trei ori în spinare și plec
Să dau lumii ocol așa cum e scris
În cabala ce-n fiece clipă petrec
În brațele toamnei prin cabriolete de vis