Timpul este însuși Dumnezeu?”
Nichita Stănescu
( I se dedică acest poem)


Ne plămădim
Și într-o zi venim în el
După care existăm
Până într-o altă zi
Drumul între ele este a noastră viață
Ce de fapt e un neînsemnat fragment din el.
Rămânem mereu legați de el
Noi și toate câte există,
Ce sunt,
Cu un început
Și un sfârșit
El, timpul e fără început, fără sfârșit,
Ca și Creatorul!
Încât s-a ajuns și la întrebarea:
„Timpul e însuși Dumnezeu?”

4 - 6 12 2011