De irișii albaștri iar mi-e dor,
De zbaterea petalelor, de fluturi
Ce-s muritori și călători prin zbor,
De umbra frunzelor de măr, ca scuturi


Căldurii și razelor de soare,
De florile trecute de pe garduri,
De drumuri, căzute la picioare,
De pielea catifea și fără farduri


Dar cel mai tare și cumplit mi-e dor
De aripa de flutur călător
Pe irișii albaștri, tremurând.


O mantie de-omăt aștept acum
Să-mi încălzească irișii din drum,
Cu dragoste eternă într-un gând.