Printre-atâtea flori alese,

Una va rămâne-a mea

Buruiană sidefie,

Floare galbenă din câmp,

Rouă-mi dai de bucurie

Când te văd în al meu drum.

Te-am udat cu gând în noapte,

Te-am visat, că te-a cules

Mână aspră, fără cuget

Dar rămân fără regret.

Tu miroși a câmp, a aer

Și ești tristă când sunt eu

Tu te-ndoi de la bătaie,

Eu mă prăbușesc mereu.

Și te-am scos și din țărână

Și te-am pus iar în pământ

Te-am înconjurat cu rece

Și am plâns când am văzut,

Galben cu galben s-a rupt

Și de verde te-ai albit

Ca și cum nu m-aș fi dus

Stând în loc te-am părăsit.

Nu îți scriu să-ți cer iertare

Nici petale să-ți îndrept

Știu, mereu frunzele tale

Vor sorbi soare-nțelept.

Dar te caut, mereu prin iarbă

Vocea-ncerc să n-o răstesc

Te-ai pitit! De parcă-i iarnă,

Nu mai vrei să te privesc…