și scriu cu frică
fiindcă nu am găsit încă un titlu adecvat pentru
durerea mea genuină . din naștere.
O și cum îmi simt inima de bolnavă. Un coș a crescut.
mai multe și mai multe. o puzderie.
Mi-am intoxicat inima cu șaorme
și cântă și cucuveaua... O ce frumos !
Visele mele de poet se frâng sub toamna...abia adormită întru cele veșnice.

Promisiuni de fericire
Purgatorii...
Indulgențe...
Cât mai multe păcate
Sufletul meu scoate fum de Huilă
și se-nneacă constant
LA LA LA LA la la la la
talentul meu literar
LA LA LA LA la la la la
Promisiuni de fericire...
măi și ce mai sună clopoțelul...
anii mei tineri și frumoși.
copilăria mea.
deja mă complic nu ți se pare că trebuie să tac ?!
ATUNCI CÂND NU MAI ȘTIU CE SÃ MAI ZIC.
sau nu mai pot . Gata odată
am zis și am pus punct.
gata ?