Romanță foarte târzie


Pe umărul stâng
O lacrimă plâng,
Pe umărul drept
Tot lacrimi deșert,
Dar tu spui numai nu
Sau răspunzi în doi peri,
Pentru tine eu vreau
Să urc azi în cer,
De acolo privind
Să-nțeleg de ce tu
Poți să spui mereu nu,
De ce nu te conving,
De ce-n viață omătul
și frigul domină,
de ce timpul ne mătură
cu-ntuneric, lumină
sau lumina e numai
în sufletul meu,
dacă eu nu am suflet,
mai avem Dumnezeu?
Ruga mea e-ndreptată
Spre cine, spre ce?
Ruginite cuvinte,
Le temps est passe!

Boris Marian