Cioburi de cristal fără grație,fără blândețea dimineților de iarnă îmi zgârie egoismul în mii de fragmente
Cum mi s-a topit forța fizică atât de repede în achitarea curajului când m-am aruncat în prostia prea multor momente,
Cum deschiderea geamului n-a mai fost posibilă,în sufocarea prafului monotoniei nu mi-a mai rămas decât alegerea
Să nu mă mișc dincolo de acești pereți de piatră sau să mă arunc în viață cu o curiozitate ce nu-și cunoaște tăcerea.


Ceea ce vezi este jumătate din ceea ce vrei să vezi,adevărul este căutat de toți și cu toate acestea nimeni nu-l suportă
Chiar și atunci când iți este așezat în față continui să vezi doar aparențele nule și abstracte ce ard sinele precum o torță.


Să ai curajul să te arunci...trecând prin rezistența ușilor precum o ploaie de cărămizi
Să ai curajul să rămâi...în splendoarea furtunilor cerșind mila adierilor de amiazăzi
Să ai curajul să strigi...glasul tău metalic se va sparge în frecvențe greu de uitat,gravitând în jurul sferei
Să ai curajul să taci...când războiul valurilor tipă la tine,păstrezi ambiția care controlează echilibrul trierei.

Atașat de sfori,legat de propria iluzie,lipit de dublura ta care te surpinde deseori cu diferențele dintre voi
Ai timp să-i observi lumea doar prin rezultatul egoismului preocupării exagerate a propriei persoane
Odată la câteva secole se naște cineva destul de nebun și curajos să-și contopească șansele-n ghinioane...

Totul se reduce la ceea ce vezi dimineața și înainte de paralizarea într-un somn la fel de ruinat ca și realitatea
Undele magnetice nu se lovesc de sticla din fața mea,pătrund înauntru și se întorc deformându-mi simplitatea,
Nicio inteligență vie sau mecanică nu poate să identifice existența obiectivă și iluzia carcerată într-un vis
Nu te poti baza pe simțuri iar arta vizuală se împletește de același nod cu rațiunea prinsă de un jurământ ucis,
Și în cele din urmă tu ești singurul obiect care îmi reflectă o parte din adevăr,restul depinde de mine
Dar dacă pot fi sigură de ceva aceasta este maniera în care jonglez cu cuvintele într-o oarecare dezordine.

Nu pot găsi raspunsuri căutând printre iluzii
Când realitatea se află În Interiorul Oglinzii.