Prietenă
Mamie, n-o să înțelegi dar ascultă
Durerea n-o pot plânge în batistă
Vorbele sunt grave ca o procesiune de regi
Pentru sufletul tău cu lacuri seci, triste,

Te-am chemat cu dragoste multă
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Și înțeapă zmeură cu gust de lapte
Perna nor limpezimi de noapte

În părul tău sunt coji de portocale, în dorință herghelii de cai
În ochii tăi soare, în buze poftă de mâncare
Carnea miroase a fân plouat
Piersici coapte, miere de mai și răcoare

O să-ți cumpăr necondiționat cercei
De la bijutieri evrei
O să-ți dau sămânță de flori rare
Să-ți dezvolți gusturile literare

Vrei? mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Și spune-mi când pleci

Mamie, n-o să înțelegi
Dar e lucru frumos să fii într-o poezie
Ai intrat insectă înflorită în
Trupul meu cu mucezeală și instalații de fierărie