Am fost odată



Am fost odată și eu pui
O minune de vise
Și m-am născut din zâmbet
Viața a început să bată
În ceasul mămicii de pe noptieră
Când început-am să descopăr pulsul…

E prea simpatic să palpezi
Un timp prin care am dansat cu toții
La ușa casei am bătut
În inimi trezit-am emoții.
Din fericire-am trezit lacrimi
Pentru acel ce va să vină,
Un plus în numărul de linguri…

La masă noi ne-am strâns
Și-n casă
Părea că armonia joacă
Și între noi ne-am strâns în brațe
Și-am împărțit o pâine bună.
A trecut lună după lună
În sânul casei de dulceață,
Părinții mă tot strâng în mână
Dar timpul trece, trece..
Și îi lasă…
Puiul crescut-a , azi e ager,
Model de carte scrisă-n ani
E copertat și va să iasă
În lumea basmului cu bani.
Parinții-l lasă și cu lacrimi
Privesc cum pruncul de-altă dată
Marește pasul,
Pe ușă iese…
Și-n lumea neștiută pleacă.

Tu, n-ai fi vrut să știi copile
Cum este unde’s toți barbarii!
Eu nu’s acolo să te-nvălui…
Eu nu’s acolo să te apăr.
Mă strânge haina de pe mine
Când simt că pleci din sânul meu
Ai să-nțelegi când timpul schimbă
Atâtea roluri între noi.

Azi țin în brațe o minune
Și plâng când simt că e din ființa mea
Aș vrea să-i dau și universul
Și tot ce-n lume aș putea…
Mai pun o lingură la masă
Și uite cum ne facem trei.
Și amintiri de dor m-apasă
Când știu c-am fost și eu ca ei.
Mă-ntorc spre vise și spre casă
Copilăria mă cuprinde
Și amintirile ce-apasă
Pe mâna mea îngălbenită…
E cercul vieții, roata morii,
Lemnul ce putrezește-n tindă
Bunica iese, mă privește,
Mă ia și-n brațe ea mă prinde.
Văd cum pe mâna-i timpul râde
El desenat-a multe gânduri
Dar fericirea nu compara
Și nici nu scrie făr-a naște…
Speranțe, continuitate,
O carte scrisă printre fapte.