Nu pot să te-aud iubite, când strigi,
Căci țipătul dorului, de mult m-a împietrit.
Nici ploile grele nu mă mai pătrund,
Nici chinul spasmodic nu pot să-l înfrâng.

Plâng noaptea târziu, când vise revin.
Durerea haină, nu pot s-o înving.
Lumina din ochi, nu pot s-o aprind.
Prin întuneric parcurg cărări, rătăcind.

Și umbre-mi pun piedici, prăpăstii îmi sapă,
Și valuri m-astupă și codrii mă-ngroapă.
Vreau vântul să-mi prindă calvaru-n ecou
Și sufletu-mi doină, să zboare spre nori.

Vreau surzii să-mi vadă regretul, o clipă,
Și orbii să-mi simtă iubirea rănită,
Dar timpu-și oprește clepsidra în loc.
De acum, aud, vorbesc și văd doar în gol...