mai simt adânc la mine-n piept cum fierbe
cuvântul înțelept, cuvântul sfânt,
și dintre toate câte-s pe pământ
iubirea Ta îmi va rămâne-n verbe

neprețuită taină murmurând
despre copilul slab rămas în mine
în tânărul ce caută să-ngâne
tăceri pe care le înveți plângând

când mama își așază cald sărut
în seri târzii de rugă, pe icoane
despre iubirea aceasta-Þi spun, Doamne,
că-i tot ce-a rămas după ce-am căzut

că-i tot ce mă ține azi în picioare
în ea mă încred să-mi țin pasul drept
și am s-o pun în sipetul din piept
pentru atunci când vor rosti sudalme

cei ce nu știu că mama plânge-n palme…