Vibrații elastice, le-aud jucând

Se repetă, și cu toate că se repetă

Înțelesul lor se pierde în câmp;

Într-o căutare magnetică de vis

Te lași iar purtat de anateme,

Iei galaxii la rând, și cu puterea din gând

Te propagi în materie și pulsezi fără știre,

Atlantic te-așezi iar între două cupe

Mereu te întrebi care-i cea plină

Și inocența te-ndeamnă să verși,

Iar când ai vărsat, pierdutul din tine

Te face să-ncerci cupa ce nu-i a ta

Și chiar dacă-i goală, și chiar dacă-i plină

Uscată-ți va fi gura și tălpile crăpate

Căci mersul te-ncearcă, o! viață, din multe

Nu neglija refacerea unui butaș tăiat

Nu uita de zvâcniri și că ești creat.