Alcoolul te destabilizează,
pledoria paranoicilor o pledează,
homeostazia, hedonismul simulat avansează,
filosofia vieții nu o degradează.
Parkinsonul de a doua zi nu mai contează,
când în jurul tău culorile prostiei vibrează.
Bipolaritatea acesteia se stornează
Iar corelațiile par că plusează
Actoria bețivilor e ieftină mon cher,
Nimeni n-a avut-o și totuși o cer,
de nevastă, de amantă, de ocazii ieftine pierdute
fire de nea topite.
Ură, falsă bucurie,
acestea două le poți simți doar într-o beție
Nu să o cerșești tocmai ție.
Te apropii, încet, o cuprinzi cu ardoare,
dar știi prea bine că ziua următoare
actorul vesel depresia o îmbrățișează
zâmbetul fals în mii de rame-l încadrează
Știi berea nu dăunează,
ea te infrumusețează,
în haine de paiață te înfățișează.
Fragmente de turbulențe haotice,
unele se vor a fi erotice,
altele par a fi doar despotice.