Ceva pare defect în felul meu de a-mi lua rămas bun
Port mereu cu mine în buzunar, cordonul ombilical legat strâns
De aorta dreaptă. și când revii, tragi mereu de nod
De-mi pulsează carotida, în vibrații, ca un pește cod.

As vrea să fi un șiret rupt, care să-l pot arunca
Uitând de la care botină provii.
Tu nu știi că am avut cândva
O pereche de balerini albaștri
Ce m-au strâns, mi-au tocit picioarele și
m-au făcut să înjur pe toti aștrii.

I-am purtat la întâlnire cu el, m-am cățărat pe munte când n-aveam ce purta.
când eram în vacanță cu altu. și s-au dus.
și am plâns. Deși m-au distrus.
Nu vreau să te las să-mi albăstrești gândurile
Nu mai am nevoie de altă încălțăminte ce să mă facă să-mi doresc să n-am picioare.
N-am nevoie de un retezător de gânduri într-o lume fără cap și culoare.

Vreau să zbor. vreau să intâlnesc un crescător de aripi. să dea la schimb penele mele uzate și uzuale
Pentru o pereche mult mai senzuale.
vintage gri.
Să fiu happy ca și greierul leneș
Ce își irosește viața în iarbă, murmurând ca un bezmeticit gri gri gri.
…și nu credeam că ai să mai vii.