Durerea din corpul meu se extinde,
ca un virus intră în pereți, intră în vise
intră în aerul pe care îl inspirăm
și eu și tu.
Despre nebunia de aseară...
camera era deja bolnavă,
nu pot deschide fereastra
să aerisesc, să prind un fluture
să cânt despre ghiocei.
Aș vrea să mă intorc la prima mea dragoste
care m-a chinuit îngrozitor,
atunci când am învățat alfabetul metaforelor.
Era cea mai frumoasă evadare,
cel mai plăcut orgasm,
când puteam trăi o idee,
când simțeam că timpul nu m-a înjunghiat degeaba.