Nu pierde prețiosul timp cu teze
Căci tot vei ști a nemuririi hartă
Când sufletu-i de trup să se despartă,
De inimi slabe ori poate viteze.

Mai bine dăltuiește firea-n artă
Albastrul pix în foaie să păteze
Ori poate-n piatră veșnicii sculpteze
Acei divini ce moartea nu și-o iartă.

În neuroni va înceta o luptă
Talazul furios se face val
Și liniștea devine ne-ntreruptă.

Și adevăr cărând ca un hamal
Pe panta vecilor ușor abruptă
Pun între pace și furtuni egal.