„Aici începe cartea despre firea bestiilor. A leilor, panterelor și tigrilor, lupilor și vulpilor, câinilor și maimuțelor” („Bestiarul din Aberdeen”).


M-am suit în mașina de tocat
e singurul drum care parcurs îmi asigură devenirea
întru ființa ta, călătorule
întru ființa ta, curvuliță
cu coapse mirosind a bergamotă
întru ființa câinească și cașalotă –
m-am așezat sfidând lumina în alambic
e singurul pat în care adorm fără fantazie sau frică
de gusturile care mi se mai pot așeza în stomac
de nucile necoapte și boabele de cafea
pe care le pătrez pentru ziua ce va să vie
tremurând lângă ideea că ar fi putut râncezi de mult
în propria lor așteptare
ca un pod cu ambele capete-n apă.