O victimă ascunsă în noapte,
sărutul rece, căzut anost in gând.
Adâncă cale pentru moarte,
privind iar trist arhanghelul de plumb.
Lacrimă ce imbrățișează aștrii,
frumoasă floare , sicriul de argint.
Rugină anostă pe marginea colivei
și ochiul trist pe muntele de lut.
Puterea bradului din zare,
arsura lunii pe pământ,
străluce înghețul la venirea nopții,
roșeața solului străfund.
Cea inimă secată de durere,
a mamei seci ce zace iar plângând,
privește tainic la culoarea sorții,
doar ea se-nchină, crezând în legământ.