Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri,
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu, tot infinitul

În ochii tai, atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud si soare.
... Plângea pianul meu cu profunzimi,
Cu simfonii de stele căzătoare...

Și ruga asta, împletită din cerșiri
Și galbenul ascuns prin asfințituri,
Era acea comoara de iubiri,
Era inconștientul meu cu visuri.

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare,
Plângea peste pianul nostru orb,
Cu ultime acorduri de scrisoare


http://www.youtube.com/watch?v=0PuwlsRutwg&feature=player_detailpage