cărarea poeților
credeam că e albă
dar trece prin grote

sunt multe soiuri de
viță
volbură
scaieți
șerpi injurioși mi se târăsc prin ochi
în taste măgarul pare că ucide lei
eu (cititorul) rămân fără porumbei
cu sarea stricată
amarul e acut
de unde să mai iau cu împrumut
seninul
când sorb o
lingură de supă
pleosc
o broască râioasă-mi cade-n farfurie

dar poezia fără poeți cine să o scrie

mă mut la altă baltă
sau mai bine
o pescuiesc de pe hârtie