Trăiesc un simțământ aparte
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.

Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd ”replay” d-apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.

Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.

Trăiesc coșmar de informații
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust...
Mă-ndrept aliniat spre haos.

Trăiesc omoruri planetare,
Văd lângă mine cum se moare;
Nu-i scară de orori se pare...
Planeta-i piatră de-ncercare.

Trăiesc ora pedepsei, oare,
Ce nu ne-alege... fiecare?
Ne merităm destin comun;
Nenorociți! Pierdem imun?!?
19.03.2011