prin aburi nu se vede sufletul
doar visele aprind câte o lumânare
în camera pustie unde nimeni nu mai e trist
iar viața și moartea nu mai există
doar când bate vântul se stinge lumina
și cam atât

așa dispare timpul
când esența sunt aburii și nu prezentul
iar bucuria stă în trecut
nu în viitor

când lumea ta există deja
și nu mai vrei să o creezi
știi că aburii sunt amintiri
dar tu totuși încă ești chiar dacă
ea și el și ea si el și ea și el
au dispărut

în aburi vezi lumea cel mai bine
îi vezi pe ei cei de la colț
și pe ei cei din depărtare
în același timp
din același loc
de pe peronul unde aștepți
să vină cu un cappuccino fierbinte