E o dimineață albastră cu fizionomie precară
Când lucrurile pierdute încep să apară
Ieși dintre cuvinte cum un câine ud pe scândura dintre ore
Să latre un oaspete neanunțat
Afli cum este să înaintezi călătorind în neștire
Dincolo de cercul ascuns al cunoștințelor
Nici o recompensă găsitorului
Pe spatele cămilei stă apa clătinată cu pliciuri monotone
Femeia ridică geamantanul cu frunze pe trepte
Îi întinzi o mână apoi o desprinzi
Elasticul sângelui te lovește în plin
Strângi în pumn un ceas cu limbile căzute
Pentru întunericul fără preferințe al deznădejdii