Câte lacrimi am vărsat pe masă,
Dar știu...știu că nimănui nu-i pasă.
Printre noianul de pagini cândva goale
S-au scris în sânge sentimente.

Au rămas printre file uscate petale
Tot ce-a fost, doar o amintire...
Pe podeaua rece s-au scurs trecutul, uitarea
Și tot ce mai e în suflet e singurătatea.

Da, dulcea și naiva copilărie
Acum e târziu...pentru tine...pentru mine
Prin ceața ce deasă se întinde
În toamna ce în melancolie ne prinde.

Frunze căzânde precum amintirile prin clepsidră,
Doar timpul ce trece și o ultimă urmă
Am simțit-o cândva, era a mea și a ta,
Dar printre degete s-a scurs și a căzut lacrima.

S-a stins...ne-am schimbat...
Am surâs...ne-am iubit cu adevărat.