Șade vipera în iarbă,
Chip dulce, un îngeraș!
Pândind viclean, cum aleargă,
Un miel liber pe imaș.
*
Cu naturalețe sare,
Și se propti lângă el.
Mielul zăpăcit tresare,
Și s-a înmuiat nițel.
*
Confuz de-așa năvălire,
S-a retras vreo doi, trei, pași.
Ea-l ținti cu-nvăluire,
Cu ochi șireți, pătimași.
*
Unduindu-se năpârca,
I se-ncolăci regește,
De picioare. Cioara, hârca,
Spuse: "Hm, te amețește!"
*
Clipă nefastă! Mârșava,
Șuieră cu glas mieros:
-Nu te-nfrăți cu zăbava,
Ești tânăr, șarmant, frumos,
*
Iar eu o neprihănită,
Ca Fecioara-Preacurată,
(Anihilare vădită!)
N-am nici limba despicată!
*
Ia-mă, ține-mă la sân,
Și mă fă femeia ta,
N-am nimic, doar suflet bun,
Te-oi iubi și respecta...
*
Cu nesaț i-ascultă vorba,
Mielul pe loc se topi,
Chiar de-i șopoti și cobra:
-Fugi că te va nimici!
*
Vipera, vă jur pe viață,
Avea niște ochi în cap,
Că băgă subtil, în ceață,
Și-un tartor, pe boss-ul Drac!
*
Bietul miel, ademenit,
De frumosul ei slogan,
Îi promise, negreșit,
Că-i va lua și Merțan.
*
Reptila se cuibărise
Lângă pieptul primitor,
Îl stoarse, secătuise,
Și-i sorbi nopți de amor...
*
După huzur extrafin,
Lângă mielul credincios,
Șerpoaica-i turnă venin,
Căzând în trai vicios.
*
Ce păcat, iubirea sa,
Sinceră, o scrijelise.
Destrămând-o. (Nu-i păsa!)
Căci voit o murdărise...
*
Ca o morală:

Dup' această întâmplare,
Un lup sur a decretat:
-Să iubești o târâtoare,
Să dormi și cu ea în pat,
Trebuie să fii prea bun,
Ori de dragoste nebun!
Are glasul ca și mierea,
Iar sufletul ca și fierea!