agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-25 | |
Zeci de milenii persistă, dorința de putere,
Dorința de-a supune omul, dorința de avere, Și peste tot și-ntotdeauna oameni s-au găsit, Să asuprească și să exploateze oameni, Pentru că avere și putere și-au dorit, Fără să aibă gândul, că undeva e foame. Oameni divini, aleși să stea în fruntea țării, Conducători, ce-s puși de către dumnezeu, Ce vor aduce pe supuși la culmea disperării, Mereu ce fug din țară, atunci când este greu. La ce ei trebuiesc, când ei nimic nu fac? Nici împărați, nici regi, nici președinți, Iar oamenii, ce-n suferințe și în foame zac, Își varsă, în șiroi amar, lacrimi fierbinți. „Fără conducere, fără conducători, noi vrem să fim Și soarta noastră, singuri vrem să o decidem Și pentru voi, conducători, nu vrem să ne jertfim Și obligați, noi în tăcere nu ne mai închidem. Fără legi scrise, ce duc mereu la asuprire, Vrem singuri să trăim așa cum vrem, Egali și liberi și fără prigonire Și ajutorul reciproc, în veci să îl avem.” De ce să îmi impuneți norma legală? De ce să îmi spuneți ce e bine și ce-i rău? De ce voi presupuneți, că lumea-i amorală? De ce îmi spui tu ce să fac, când eu am capul meu?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate