agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-29 | | Înscris în bibliotecă de adrian pop
Penibil mai iubeai, cu ah
și oh de veche școală iar eu posteam ca un monah sperând să te văd goală i-erai oricui în preajmă-ți sta izvor de suferință ziceam : facă-se voia ta eu nu mai am voință. beam tot mai mult pîn-am rămas pe drumuri; tu nimic în cale-mi n-ai făcut un pas un gest, oricât de mic orb, timpul n-avea nici un scop cei buni - arși în efigie făceam un fel de-autostop din drog înspre religie nici semafoare nici alt semn lungul roman, în fine, de dragoste sfârșea, nedemn de-ncredere, cu bine dar când sistemu-a explodat eu mi-am adus aminte de lucruri ce-mi păreau ciudat de simple mai-nainte păreai că ai un prunc păreai că suspina și-ți sta grădina, -n juru-ți ca un rai rămas în grija ta nu-ș ce-a urmat, eu te-am respins dorindu-ți însă coapsa și ghemul sexului s-a stins în mine și pedeapsa balsamul tău sub palma-mi dură în păru-mi, mâna-ți - jind sărutul început pe gură și peste tot sfârșind iar când să plec m-ai tras, cum stam printre răsuri și izme, să-ți fiu ce Evii-i fu Adam 'naintea marii schisme înlănțuiți, doar unu-ntr-altul puteam mișca,-n nămiez cum crinii albi și-adună albul de nicăieri spre miez conturul frumuseții-i greu să-l desenezi, iertare să-mi fie mâinile și eu de-atâta libertate aici tot omul e proscris păcatul scris cu dalta să odihnească legea,-i scris până se scrie alta tăcearea e la orizont doar o lumină sumbră splendoarea ta nu ține cont de-oglindă, nici de umbră apoi, cînd buzele-ți despart o briză de neunde-mi rănește buzele ce-mi ard, de ce, nu-ți pot răspunde acum, să reînceapă pot războaie și tortură nu ne-auzim, ca niște tot mai surzi, dar dăm din gură nu știu finalul, la povești tu-l pui din an în paște dar singurul prieten mi-ești ce n-am vrut al cunoaște
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate