Timpul vindecă

culegând din puritatea arborilor

dăruind culoarea minții întunecate

răsfoită, ar fi un roman încâlcit

fără început, fără sfârșit

dar

exista credința, lumina din suflet

rănile pudrate

cu fire de poezie fină,

există durerea ce curge prin vene

ca o toamnă pustie,

există iubirea, primăvara inimii

narcisa sufletului și înghețul minții,

există speranța călăuză de drumuri

parcurge ani lumină

ne întrebăm de ce e bătrână,

timpul apropie

timpul rastoarnă

timpul vindecă.