E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ține-n brațe firicel de floare
Sau de-a zdrobi dușman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaș.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Și-l face trubadur dintr-un arcaș...

E-apărător de teritorii, chiar și cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-și facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marș printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici șanțurile adânci de pe obraji...
Își strânge maxilar ce și-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

Iscoditor să știe amic, dușman,
Din ochi se varsă-n lănci pătrunzătoare
Crestând abil minciuna paravan
Cu șiș de gheață sau călduri dogoritoare.

Emană scânteieri prin părul aspru
Și uneori se pierde-n luciul calv
De-atât hormon, de-ador pân' la dezastru...
E-n fond simbolul pletelor purtate brav.

Un piedestal își face d-Axis, e-un Altas
Și-n furie i-e glasul tunător de-alarmă;
Protector de-o iubită sau copil cu tremur glas,
Cum e un cântec în extaz sau să-i adoarmă.

Bucle de mușchi în coardă-i ține-n umeri
Ce sfarmă gât sau poartă-n ei poveri,
Dar e și locul unde sprijinuri îți numeri
Și cap iubite-și pun în suave primăveri.

Paternul și-l exultă-n pectorali
Vânjoși ce-ntind cămașa de mătase;
Ridică greul, da-s și puf de vis, astrali
Ce strâng la piept –zvâgnind- pe norocoase.

Din deltoizi de-Adonis, dintre boarte
Se-ntind în arce brațe-n cânt de-arcuș,
Purtând o zi aleasa pragul de-altă parte...
Că-s duri de fier capitonați în pluș.

Din palme mari câștigă existențe
Ținându-și tâmplele-n suport de minte
Sau trag de ața vieții printre mii valențe
În mângâieri pe creștetul iubit sau ca părinte.

Ce zvelt i-e trunchiul verde de soldat
Ce-și poartă gena-n cuibăriri perfecte
Dorite-ntr-un peren însămânțat
De fizic, d-ideal și de percepte.

În coapsele și fesele-i rotunde
În colț, cu încordări-tic sacadate,
Aduce mii preludii-n țipăt muribunde
De-orgasm epuizant... paternitate.

Se sprijină-n femururi lungi pe tălpi
Ce calcă peste rău ca să-l îngroape
Sau își ia zbor în vise pure, dălbi...
Sau e suportul celui ce-i aproape.

Paradoxal, cum regele savanei
-Chiar fioros de este, neînduplecat-
Se frânge la idila din ursit-a puritanei
Lui... Căci din fragilitate-i inventat.

E-n fond cruzimea caldă-n vin de sânge;
Frumosul pentru el este-un mister,
E bruta de-un amor și durul care plânge...
Este-un Bărbat, ”Uomo”, ”C'est l'homme”... ”This is Mister”!!!
28.03.2011