ce mă enervează când uit să mai trăiesc
ca și cum soarele ar uita că e lumină
ca și cum focul ar uita de gheață
mă plimb pe strada asta cenușie fără blocuri
și aud un țipăt de copil nemulțumit de laptele de la țâța mă-sii
a dracu viață țip și eu în post
aștept învierea aia promisă
mi-e dor de tata și de bunicul
dacă ai ști ce greu îmi e să văd zilnic poze cu morți
ca să nu-i uit
și ce repede i-am uitat pe cei vii
mâine-s floriile
narcise galbene
mor florile-n biserici

dacă ai ști