Când e noapte ca acum
și ascult Chopin
cu lumina stinsă
respirația copilului meu
suflă peste mine viață
deși e mai
și toate zilele sunt ale mele
doar una plouă peste mine
și tresar bujorii
în tabloul meu orele se destramă
fiecare umbră
poartă chipul tău
ca un pui de câine
fără tată
latră în gol memoria
lângă poteca cu mesteceni
printre anotimpuri
bate un vânt turbat
tu ai plecat
chiar și tu
care stai
lângă mine
ești o tulpină firavă
și nu crește din tine
neastâmpăr de mai.
am dus cu mine
amestec de culoare
nu am om
să asculte
tremurul ploii
bătând în pereți
ca o toacă surdă
respirația ta
se pierde în mine.