ai mușcat din aerul meu până la sânge
întâmplător am trezit ecoul bolnav și toate
păsările triste

știai că nu cred în semne când sunt cuminte
intru ușor în cerul desfăcut cum lingura intra în terciul cald
tu nu ai crezut în farfurii
stricate

când prea mult voiam trebuia să-ți dai seama
că e fatal
eu știam că va fi dureros chiar dacă prea mult am trăit
în așteptare unde și acum prind cu gura siluetele umbrelor din noi pierdute

nebuniile tale m-au adus în colțuri strâmte
semnele aninate pe margini mă fac să-mi schimb drumul
peste prag